Sâmbătă, 18 iunie, din inima Deltei, de la Mila 23, s-a răspândit în jur sunetul bucuriei, al muncii bine făcute, apreciate și savurate.
În Mila 23 există, de ani buni, o tradiție a locului: după ce se termină perioada de prohibiție, doamnele satului ies la pescuit de bibani, iar după ce se întorc în sat, din baltă, își compară capturile, le cântăresc atente și, în cele din urmă ziua continuă cu toată lumea sărbătorind victoriile dar și înfrângerile. La cât de competitive sunt doamnele din MIla 23, e cam singurul moment din an în care li se pare socialmente acceptabil să sărbătorească împreună și înfrângerile. Este o competiție în care doar orgoliile sunt rănite iar bibanii ajung aceeași saramură, indiferent dacă au fost pescuiți de echipa câștigătoare sau de cele mai puțin norocoase.
Un bun exemplu de tradiție transformată în eveniment
Deși obiceiul acestei întreceri pescărești aprige datează de multă vreme, Bibaniada de fete se află, anul acesta, doar la a doua ediție. Organizată de Asociația Cultural Tradițională a Femeilor din Delta Dunarii – Rusalca, alături de Asociației Ivan Patzaichin – Mila 23, Bibaniada a debutat în 2021.
Acest concurs a fost unul dintre ultimele proiecte în care s-a implicat tatăl meu. I-a fost foarte drag, pentru că voia să ajute comunitatea să se pună cât mai bine în valoare. Energia pe care femeile din corul Rusalca o depun în promovarea tradițiilor locului este molipsitoare, iar acest eveniment își propune nu doar să reconecteze oamenii la natură, ci și să ofere o platformă de exprimare pentru jumătate din populația satului Mila 23, spunea Ivona Potzaichin Rusu, președinta Asociației Ivan Patzaichin – Mila 23, înainte de eveniment.
Competiție, nu glumă
Ziua a început devreme, așa cum încep toate zilele în Deltă. Nici nu răsărise bine soarele că, la 6.30, „fetele” se aflau deja pe pontonul din fața căminului cultural din Mila, ascultând pentru ultima dată regulile concursului, nerăbdătoare să își dovedească priceperea în folosirea lansetei.
Pe la 12, atunci când turiștii de-abia făceau ochi, forfota din centrul satului era în toi: concurentele se întorceau din baltă, tot nerăbdătoare. De data asta să-și arate capturile și să stabilească, în urma unei cântăriri riguroase, clasamentul.
Este posibil să fi existat ceva încordare printre concurente, în așteptarea cântarului oficial, dar corectitudinea procesului a fost garantată de către primarul comunei Crișan, Silviu Rahău, și de către Lucica Buhaev, motorul principal al Asociației Rusalca. Transparența a fost totală, n-au existat contestații, iar cele mai atente martore ale corectitudinii cântăririi capturilor au fost viitoarele competitoare de peste ani. Acum, la cei 5-6 ani ai lor, se îmbrăcaseră deja în costumele tradiționale ale comunității lipovenești, așteptând să-i probeze calitățile de cântărețe pe scenă.
O rețetă simplă, de succes
Muzică autentică, lipovenească. nu doar din Mila 23, ci de prin aproape toate comunitățile lipovenești ale Tulcea, din Caraorman până la Sarichioi.
Până la ora 16, când a avut loc festivitatea de premiere, pe scena din fața căminului cultural au urcat corurile Rusalca și Sinicka, din Mila 23, Veselka, din Caraorman, Rebalka, din Crișan, Ansamblul de dans de la Sulina, Folk Band Zagăn ,din Sarichioi, Duo vocal și garmoșcă din Ghindărești, și Diana & Alexandra – duo vioară și garmoșcă, din Tulcea.
Între timp, gurmanzii au putut încerca gastronomia specifică MIlei 23. De la borș de pește și știucă umplută, până la plăcinte, prăjituri și gogoși, nimic n-a fost uitat, iertat, nimic n-a rămas în farfurie. Ultima a fost saramura de biban, care a fost gata cam în același timp în care, pe scenă, participantele la Bibaniadă își primeau diplomele și trofeele.
Se mănâncă bine și se cântă frumos în Mila 23. Ingredientele principale ale unei rețete simple, dar cu mare succes la publicul prezent.
А у меня у сироты нет никого на свети
Soarele se mai domolește, seara începe să se lase peste Deltă și peste Mila 23, dar petrecerea continuă. Sau poate e de-abia la început. Radu Captari cântă pentru prima dată în fața publicului după câteva luni de concerte anulate. Radu cântă în rusește, cântece rusești, dar vocea lui de excepția a fost pusă pe mute de când a început războiul din Ucraina. Cântă în rusește, ați înțeles…
Ultimii urcă pe scenă cei de la Subcarpați. Același mix inspirat de muzică electronică și folclor. Bărcile celor care nu rămân peste noapte în MIla 23 încep să plece. Motoarele se turează încet în mijlocul Dunării, pentru că de pe mal se aude melodia pe care Subcarpați și corul Rusalca i-au dedicat-o lui Ivan. Deasupra Milei 23, spiritul acestui om de excepție veghează, senin și zâmbitor, ca totdeauna. „А у меня у сироты нет никого на свети” (Dar eu, un orfan, n-am pe nimeni pe lume), se aud vocile corului Rusalca. Dar nu e chiar așa. Chiar dacă el n-a mai fost anul ăsta împreună cu noi, Ivan ne-a lăsat pe unii altora. Nimeni n-a fost, ieri, orfan, în Mila 23.