În 2019, atunci când s-a forțat demiterea unui guvern legitim, rezultat în urma alegerilor parlamentare din 2016, România avea o datorie publică de 373 de miliarde de lei, sub 40% din PIB. A fost nevoie de doar trei guverne efemere care au scăpat economia de sub control pentru ca, până la finalul lui 2022 datoria țării să ajungă aproape dublă și să amenințe atât stabilitatea bugetară, cât și finanțările din fonduri europene. Pentru a evita blocarea tranșelor din Planul Național de Redresare și reziliență (PNRR), guvernul Ciolacu a fost nevoit să facă un lucru amânat mult prea multă vreme: să facă ordine în politica fiscală a României.
Modificările fiscale pentru care premierul Marcel Ciolacu și-a asumat răspunderea guvernamentală erau necesare, urgente și nu mai puteau fi evitate. Este pentru prima dată în istoria recentă a României când, în pragul unui an dominat de patru rânduri de alegeri, un guvern își asumă responsabilitatea de a renunța la pomeni electorale și de a face ceea ce trebuie pentru a evita alunecare economiei pe o pantă periculoasă. Este prima dată când un prim-ministru se gândește nu la voturile pe care le poate obține, ci la ceea ce trebuie făcut pentru a avea o economie sănătoasă pe termen mediu și lung.
Ca partid social-democrat, orientat doctrinar spre binele general și nua doar spre cel al unor grupuri restrânse de oameni, PSD a acționat în stabilirea modificărilor fiscale în spiritul echității între contribuabili. Facilitățile fiscale sunt măsuri cu caracter temporar, menite să ajute, la un moment dat, o anumită industrie, aflată fie la început de drum fie în dificultate. Dar aceste facilități nu pot fi permanentizate decât dacă vrem să ducem la apariția unor noi clase privilegiate.
Am învățat, dureros, în anii crizei de la finalul primului deceniu al acestui secol, că austeritatea nu este soluția pentru redresarea economiei, mai ales când există numeroase categorii exceptate de la o austeritate reală. PSD nu putea repeta această greșeală și nu putea să împovăreze populația cu noi măsuri de austeritate mimată, care n-ar fi făcut decât să adâncească și mai mult inechitățile sociale. De aceea, pachetul de măsuri fiscal-bugetare pentru care premierul Marcel Ciolacu și-a asumat răspunderea în Parlament conține măsuri de eliminare a privilegiilor și de instaurare a unei echități fiscale atât de necesare unei economii sănătoase. Echitate între contribuabili și echitate între stat și cetățenii săi.
Insist să subliniez faptul că măsurile fiscale au fost luate prin asumarea răspunderii, pentru că așa ar trebui să funcționeze democrația și politica: să ne asumăm răspunderea pentru deciziile noastre, să nu fugim de responsabilitățile ce ne revin și să ne gândim nu la voturi, ci, în primul rând, la oamenii. din spatele lor.