De vreo 12 ani, turismul din Delta Dunării urcă pentru puțin timp, după care se prăbușește și urcă iar. În 2010 a fost gripa aviară, care a înjumătățit numărul de turiști, care, și așa, nu era senzațional. A fost nevoie de vreo doi ani pentru a se vedea, din nou, o tendință de creștere, dar și aia cu sincope, pentru că, dacă amenințarea nu venea în zbor, se umfla Dunărea și dădea pe dinafară, alungând iar turiștii. Asta, măcar, a rezolvat-o încălzirea globală, iar de câțiva ani Dunărea înghețată iarna sau inundațiile de primăvară-vară au devenit amintire.
După aviară și inundații, a apărut pesta porcină africană, de iar se înghesuiau televiziunile prin Tulcea ca să filmeze fumul incineratoarelor mobile unde erau arși mii de porci pe zi.
A trecut și asta, lucrurile s-au calmat, cât de cât, pensiunile și hotelurile s-au umplut, brațele Sulina și Sfântu Gheorghe s-au transformat în autostrăzi pentru bărcile de viteză, ba s-au umplut și canalele mai mici cu vitezomani, chitiți să vadă dacă un motor de 200 de cai putere poate să-i propulseze mia repede decât zboară un pelican.
După care a venit pandemia. În mod ciudat, cei doi ani de restricții n-au provocat daune atât de mari turismului din Delta Dunării. Fiind considerată o destinație mai izolată, ferită cumva de boală, Delta a avut vizitatori și în 2020, și în 2021. Nu la capacitatea maximă, dar nici foarte departe de vârful din 2018 și 2019. În 2021, de exemplu, în Deltă au fost 140.000 de turiști, un număr bun pentru un an în care alte zone turistice ale țării au suferit destul de mult.
2022 începuse bine. Dispăreau restricțiile de circulație, restaurantele puteau să revină la un program normal, rezervările pentru pensiunile și hotelurile din Deltă erau peste așteptări.
Și a venit războiul din Ucraina, cu temeri, incertitudini și o criză financiară care pare de-abia la început. Cum sezonul turistic începe în Delta Dunării mult mai devreme decât pe litoral, tot aici se arată de obicei primele semne legate de succesul sau insuccesul turismului național într-un an. Iar ce se vede, deocamdată, nu sunt chiar semne dătătoare de speranță.
Ajută mult și binevoitorii care, trăind, culmea, din turism, se apucă să vorbească despre bombele și rachetele care survolează Delta mai ceva decât cormoranii. Spre deosebire de cormorani, însă, bombele și rachetele cu pricina nu se văd și nu se aud, pentru că nu există decât în imaginațiile mult prea bogate. În lipsa poveștilor pescărești, despre capturi fabuloase și monștri ihtiologici, sunt la modă poveștile despre un război care are loc, totuși, la destul de mare distanță de granițele Deltei Românești. Dacă lucrurile ar fi atât de periculoase în zona sudică a Ucrainei, atunci 38.000 dintre cei 97.000 de ucraineni care au intrat în România pe la Isaccea din februarie și până astăzi nu s-ar fi întors deja acasă.
E greu de spus cât de mult afectează războiul turismul din Delta Dunării și cât, de fapt este acesta afectat de criza economică.
Pentru că, sub ochii noștri, au crescut toate prețurile. Iar dacă prețurile la cazare rămân aceleași ca în anii trecuți, prețurile transportului și al meselor zilnice nu au cum să nu crească, din moment ce cresc accelerat prețurile combustibililor și ale materiilor prime.
Problema Deltei nu este că nu e plină de turiști în acest moment, pentru că n-a fost niciodată plină în această perioadă. Problema este că nu se arată volumul obișnuit de rezervări pentru vârful sezonului.
Dar lucrurile stau cam la fel peste tot în țară. Și nici bulgarii, grecii sau turcii nu sunt prea fericiți. Iar războiul este mult mai departe de aceste țări decât este față de România. Criza financiară, însă, nu. Când ai ieșit cu greu dintr-o iarnă cu reale explozii la prețurile energiei, nu prea te mai gândești la vacanțe, ci , mai degrabă, începi să strângi bani de pe acum pentru facturile inevitabile care vor veni din noiembrie încolo.