Şantierul Naval Tulcea a fost înfiinţat în 1976 și era folosit, la acea vreme, pentru reparaţia navelor pe care România le utiliza la pescuitul oceanic. Tot în 18976 a avut loc și o vizită a șefului statului comunist în municipiu. Construcția de nave la Tulcea a început 4 ani mai târziu, în urma unui decret dat de Ceaușescu pe 16 mai 1980. Totuși, dictatorul a încredințat costrucția nave prezidențiale Șantierului Naval de la Oltenița.
În 1980, prin comasarea a două întreprinderi, apare Intreprinderea de Construcţii Navale şi Utilaj Tehnologic Tulcea. ”Actul de naștere” al noii întrerprinderi de stat este Decretul nr. 164 din 16 mai 1980 privind înfiinţarea Întreprinderii de construcţii navale şi utilaje tehnologice Tulcea, emitent fiind Consiliul de Stat al RSR.
”Pe data de 1 aprilie 1980 se înfiinţează Întreprinderea de construcţii navale şi utilaje tehnologice Tulcea, cu sediul în municipiul Tulcea, judeţul Tulcea, în subordinea Centralei industriale navale Galaţi, de sub îndrumarea şi controlul Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini, avînd ca obiect de activitate construirea şi repararea de nave destinate pescuitului oceanic, precum şi a altor tipuri de nave care se înscriu în performanţele tehnologice ale întreprinderii în funcţie de necesităţile economiei naţionale, fabricarea de utilaje tehnologice pentru industria chimica, prelucrarea ţiţeiului, celulozei, hârtiei şi cartoanelor, maşini şi utilaje tehnologice pentru industria metalurgica, piese de schimb pentru maşini şi utilaje tehnologice pentru industria metalurgica şi nisip umed innobilat şi nisip peliculizat pentru turnatorii.
Întreprinderea de construcţii navale şi utilaje tehnologice Tulcea se înfiinţează prin reorganizarea Şantierului naval Tulcea, care se desfiinţează. În cadrul acestei întreprinderi se includ obiectivele de investiţii „Întreprinderea de utilaj chimic şi metalurgic Tulcea” şi „Cariera de nisipuri Caraoman”
Întreprinderea de construcţii navale şi utilaje tehnologice Tulcea funcţionează pe baza principiului autogestiunii economico-financiare, cu personalitate juridică, şi se organizează potrivit normelor legale privind organizarea şi conducerea unităţilor socialiste de stat.
Muncitorilor transferați le-a crescut salariul cu 7 la sută și instituția a primit o mașină de serviciu
Potrivit aceluiaș document, ”personalul care trece la Intreprindera de construcţii navale şi utilaje tehnologice Tulcea, de la Şantierul naval Tulcea, se considera transferat în interesul serviciului.”, iar ”muncitorii, maistrii şi personalul tehnic al Fabricii de nisipuri pentru turnatorii Caraorman vor beneficia de retribuţii tarifare mai mari cu 7% în cadrul numărului aprobat anual pentru Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini.
Tot prin Decretul nr 164, se decide ca ”Întreprinderea de construcţii navale şi utilaje tehnologice Tulcea se doteaza cu un autoturism conform prevederilor Decretului Consiliului de Stat nr. 277/1979”
Construcția de nave la Tulcea a început în 1980. Prima navă a fost lansată la apă în 1985: un cargou
„Examenul de licenţă” în calitatea de constructori de nave pentru întreprinderea tulceană nou creată s-a produs în 1985 când pe gura de ieşire din bazinul şantierului a plecat în probe de mare primul cargou de 7,500 tdw construit la Tulcea.
Deşi cu peripeţii, personalul şantierului a încheiat cu succes probele de mare ale navei onorând astfel primul contract pentru o navă maritimă construită la Tulcea.
Ceaușescu a ales Șantierul Oltenița ca să-și construiască o navă de croazieră cu tablă de spărgător de gheață
Ideea construirii unei nave de croazieră i-a venit lui Ceauşescu după ce a făcut o vizită în Egipt, în 1979. Omologul său de atunci, preşedintele egiptean Anwar el Sadat, l-a plimbat pe Nil cu un vapor de lux.
Întors în ţară, dictatorul le-a încredinţat sarcina inginerilor de la Şantierul Naval de la Olteniţa, iar vreme de şapte ani acolo s-a acumulat tot ce putea da mai bun industria momentului, din cele mai diverse domenii. La Olteniţa era singurul şantier naval românesc unde se făceau nave spărgătoare de gheaţă, pentru Uniunea Sovitică. Tabla folosită la acea categorie de nave, groasă de aproape un centimetru, a fost folosită şi la vaporul lui Ceauşescu.
Nava este de tip pasager fluvial, cu 3 elici, 3 linii de axe, 3 cârme şi 3 motoare principale ce dezvoltă o putere de câte 2.465 cai putere fiecare.
Vapor cu sala de bal
Rezerva de combustibil asigura o autonomie de 2.500 de kilometri, cu trei motoare principale şi două diesel generatoare în funcţiune. Rezervele de apă şi rezervele de alimente asigurau o autonomie de 5 zile, cu tot echipajul şI toţi pasagerii la bord.
Puntea vaporului era structurată pe trei nivele, pe ultimul fiind amenajat inclusiv un heliport.
Spaţiile de protocol ocupau etajul întâi, unde se aflau patru apartamente şi 12 cabine, iar etajul al doilea era împărţit în două saloane. Unul dintre acestea avea suprafaţa de 231 de metri pătraţi, fiind o adevărată sală de bal – cea mai mare încăpere fără stâlpi de susţinere construită pe o navă românească.
Apartamentele soţilor Ceauşescu au fost amenajate la primul etaj.
Potrivit documentelor, Nicolae şi Elena Ceauşescu nu au mers decât o singură dată în croazieră pe nava construită special pentru ei. În august 1986, pe 23 şi 24 august, cuplul prezidenţial s-a îmbarcat pentru o plimbare din Portul Brăila până la o cabană de protocol aflată la Uzlina, pe braţul Sfântu Gheorghe.