În prim plan se vede Hotelul Delta, ridicat la finalul anilor 60, apoi un parc în apropierea apei, mărginit de blocuri de patru etaje, cu spații verzi și copaci între ele. Așa arăta faleza din Tulcea în 1970, înainte de construirea blocurilor înalte, cerute în mod special de Nicolae Ceaușescu care, potrivit mărturiilor, voia ca municipiul de pe malul Dunării să se vadă de la ruși.
Ca și alte orașe din România epocii socialiste, nici Tulcea nu a scăpat de sistematizare. Elanul muncitoresc pentru instaurarea noului a început în vechiul centru al orașului. Primul plan de sistematizare a fost întocmit în 1949 de un colectiv de arhitecți de la Institutul de Proiectări din Departamentul Gospodăririi și Industriei Locale, condus de arhitectul Cristescu Epaminonda, din cadrul Sfatului Popular Raion Tulcea.
Rezultatul: străzi din Tulcea de altădată au dispărut pentru totdeauna, iar multe dintre cele rămase au căpătat o configurare anormală – au fost retezate sau întrerupte de blocuri postate transversal.
Construirea centrului civic a retezat strada 23 August (fostă Regina Elisabeta și actuala Corneliu Gavrilov), a întrerupt nefiresc strada Cuza Vodă, a făcut să dispară străzile Cojocari și Kogălniceanu, a ciuntit străzile Progresului și 7 noiembrie.
La fel, sistematizarea străzii Isaccea a atras după sine suspendarea străduțelor care veneau dinspre Dealul Comorovca spre Dunăre, precum Decebal sau strada Scării.
Cum arăta faleza din Tulcea în 1970. Blocuri mici și multe spații verzi
Blocurile construite în perioada imediat următoare, au avut un regim de înalțime de P plus 4, lăsând totuși zona centrală și cea a falezei cu un aer aerisit.
Până după anii 70 când, legenda urbană spune că Nicolae Ceaușescu s-a arătat deranjat că un municipiu de importanța Tulcei nu se vede de peste apă, de la ruși (Ucraina era, la vremea respectivă, în componența Uniunii Sovietice) și a cerut construirea unor blocuri înalte, aproape de apă, vizibile.
Așadar, cum vrerea conducătorului se transforma peste noapte în decizie, Tulcea s-a trezit în situația necesității unui hei-rup care să satisfacă ambițiile dictatorului.
Demonstrația de forța nu era întâmplătoare. În 1968, Ceaușescu fusese unul dintre puținii conducători din blocul estic care condamnase invazia rușilor în Cehoslovacia, iar relațiile cu Uniunea Sovietică se degradase sensibil. Iar Ceușescu voia să-și arate forța acolo unde ea putea fi văzută cu ochiul liber: peste apă.
Repede și prost. Cinci blocuri au avut probleme
Arhitectul Valer Pop a fost cel care, după ce a fost implicat în construcția blocurilor de pe faleză, a înființat Institutul de Proiectări din Tulcea, şi-a pus amprenta asupra multor construcţii din oraș.
El a și dezvăluit, dealtfel, într-un interviu pentru Adevărul, cum s-au derulat șantierele de pe faleză, dar și ce probleme ulterioare au apărut la ele.
Primele trei blocuri trei blocuri au fost construite pe faleză în anii 1972 – 1973. Dar, pentru că se apropia ”cincinalul” și rapoartele din teren trebuiau să sune bine, au apărut presiuni ca totul să decurgă repede, mai repede.
Astfel, la cinci dintre blocurile construite pe faleză în anul 1975 s-a forţat soluţia tehnică. În timp, blocurile cu parter şi 10 nivele s-au tasat, s-au înclinat, au spart conductele de sub ele. Din păcate, soluţia nu poate fi remediată“, a spus arhitectul, care însă a susținut că nu sunt probleme din punct de vedere al stabilităţii și că ”imobilele sunt sigure”.
Iar visul lui Ceaușescu s-a împlinit: orașul Tulcea e vizibil, de-atunci, de peste Dunăre.
Faleza își schimbă față
Faleza Tulcei, botezată recent „Ivan Patzaichin”, drept omagiu adus marelui om și sportiv care ne-a părăsit anul trecut, se află în plin proces de refacere. După peripeții juridice ce au durat peste un deceniu, faleza a intrat în proprietatea județului Tulcea, iar în august 2020 au început lucrările de reamenajare, finanțat din bani europeni prin ITI.
Lucrările de rezistență și de infrastructură portuară trebuie să fie gata la finalul acestui an și se speră ca anul viitor faleza să fi complet reabilitată.