Miercurea trecută, când am fost pe „plaja” de la Ciuperca pentru a vedea concertul celor de la ZOB din cadrul Festivalului Moto din Tulcea, habar n-aveam că este vorba despre un festival moto fără motocicliști și de o risipă din bani publici fără spectatori. Am constatat la fața locului că a fost vorba de o bătaie de joc și de un jaf, o haiducie. Asta nu m-a oprit să încerc să mă bucur de muzica celor de la ZOB. deși m-a durut sufletul pentru ei. E nasol ca organizatorii să-ți promită o masă inonmbrabilă de rockeri, iar tu să cânți în fața a 100 de persoane, dintre care 10% copii sub 5 ani și 3% organizatori si staff tehnic. Nu e fun de nici una dintre părțile microfonului.
Ei bine, în acea seară, făcând poze, m-a văzut unul dintre contractorii Primăriei. N-a stat mult pe gânduri (nu că ar fi obișnuit să facă asta) și mi-a arătat, de dincolo de două garduri și un culoar pentru cablurile de sunet, degetul mijlociu.
I-am zâmbit, l-am salutat și eu, mai clasic, fluturând mâna, am zis că după atâta stres și după atâta bere omul mai glumește.
Sunt rari ăștia care pot glumi și din mijlocul dezastrului, de aia l-am apreciat. Un om normal, un om puternic, și-a înghițit eșecul și a găsit putere să ,ai facă și o glumă,
Dar m-am înșelat.
El nu glumea. Tocmai comisese/emisese un statement. Mi-a confirmat la o săptămână distanță, în pub-ul unde eu merg de două-trei ori pe lună și unde el își compune, inspirat, postările de pe pagina primăriei și pe cele de pe pagina personală a primarului, aproape zilnic. Am văzut din nou degetul mijlociu ridicat și mi-a spus că este vorba despre un semn universal, pe care mi-l dedică pentru că „Mănânci căcat aiurea”.
M-am blocat, recunosc. Părea că omul îmi cunoaște măcar în parte obiceiurile alimentare. Adevărul e că mănânc aiurea, fără. vreun plan de la un nutriționist, la ore nepotrivite, cu mulți carbohidrați… Un dezastru, clar. Căcatul, însă, nu este printre dichisurile mele.
A scrie despre ce se întâmplă în administrația locală fără a lăuda eșecurile și ridicând întrebări legate de risipirea banilor publici nu înseamnă „a mânca căcat”.
Cred că avem, cumva, dreptul să umblăm prin orașul ăsta, mai ales în locuri și la manifestări publice, fără a fi hărțuiți de angajați și contractori ai primăriei care să ne împungă cu degetul lor mijlociu, acuzator.
A cere răspunsuri nu e este o ofensă, este un drept. A primi, în locul răspunsurilor și al scuzelor pentru eșecuri, mioriăeli depresive și degete mijlocii arogant ridicate este inacceptabil. Dacă, măcar, în slugărnicia lor, degetele mijlocii ar avea bunul-simț să fie mai scunde decât primarul…