Dacian Cioloș a fost ministru al Agriculturii, având în responsabilitate și pescuitul, a fost comisar european pentru agricultură, premier al României, iar acum este europarlamentar. În toată activitatea sa profesională a intrat deseori în contact cu problemele Deltei și este unul dintre politicienii de vârf care este legat de Delta Dunării în continuare. De aceea, o discuție cu Dacian Cioloș despre Delta Dunării și despre ITI Delta Dunării, mai ales, poate fi interesantă pentru toți cei care trăiesc aici, așa cum a fost și discuția cu un alt premier îndrăgostit de Deltă, Victor Ponta.
Patrick André de Hillerin: Aș vrea să vorbim puțin despre ITI și despre Delta Dunării. Despre ITI Delta Dunării, de fapt, singurul mecanism de genul ăsta din țară. Înainte de a fi premier, ai fost comisar european. Bănuiesc că din perioada aia știai deja ce este acela un ITI, un mecanism de investiții teritoriale integrate…
Dacian Cioloș: Nu numai că știam, dar l-am negociat cu comisarul Hahn, care era comisar pentru politica regională. Eu eram comisar pe agricultură, mai era comisara Damanaki pe pescuit și eram cumva cam cei trei comisari care aveam fonduri europene de investiții, care erau gestionate separat: fiecare cu regulamentul lui, fiecare cu obiectivele lui, cu bugetul lui. Ideea, atunci când ne-am început mandatul și pregăteam reforma – eu a politicii agricole comune, Hahn a fondurilor de coeziune și așa mai departe – am discutat și cum putem face ca lucrurile să meargă mai bine, ca investițiile astea să fie mai eficiente, și atunci am stabilit să lucrăm pe o astfel de abordare comună, integrată la nivel teritorial
Și am pus pe picioare conceptul ăsta de investiții teritoriale integrate.
Am început de atunci lobby la guvernul României, era Ponta prim ministru. Mă rog, a fost o perioadă scurtă Boc pe care l-am prins eu prim ministru cât eram comisar, după care a venit Ponta și, după ce conceptul ăsta era deja definit, am făcut destul lobby la guvernul României să pregătim un ITI pe Deltă.
Eu știam Delta de când eram ministrul Agriculturii și aveam și pescuitul în coordonare și am fost , atunci, de câteva ori în Deltă. Mi s-a părut că ar fi o zonă potrivită, adaptată pentru un astfel de instrument. Mă mai gândeam și la munții Apuseni, la zona de munte din Apuseni, dar, mă rog, pentru guvernul României de atunci și Delta a fost prea mult, pentru că era de lucru. Trebuia să gândești în mod constructiv, inovativ, în mod proactiv. Acum, privind un pic cu recul, sentimentul meu era că interesul legat de fondurile europene era altul. Din partea unor politicieni români. Nu acela de a obține rezultate pe teren, ci de a drena banii. Și, atunci, cu cât aveai un sistem mai transparent, mai bine definit pe obiectivele investițiilor, cu atât era mai greu să ai tu un cuvânt de spus când împărțeai banii. Iar pe ITI asta era ideea: să mobilizezi niște actori locali, pe un anumit teritoriu, să vină cu anumite tipuri de proiecte și să reduci foarte mult birocrația ca să poți să combini instrumentele financiare. Să poți să finanțezi anumite proiecte care poate nu pot fi finanțate 100% din fondul de dezvoltare rurală, dar nici 100% din ăla de pescuit, nici 100% din ăla de coeziune, și-atunci să poți combina cumva un astfel de proiect, știind că ai alocate fonduri pe perioada necesară, pe zona respectivă și trebuie doar să pregătești proiectele.
PAH: Când ai devenit prim ministru era deja stabilit că ITI-ul românesc va fi în Delta Dunării, dar absorbția de fonduri încă nu începuse pe nici o axă. Cum ai găsit atunci IT-ul, în ce stadiu era?
DC: Înainte de a răspunde la asta, a propos de ITI în Delta Dunării: când am fost comisar european eu am organizat vizite în Delta Dunării cu comisarul Potočnik pe mediu, cu comisarul Damanaki, cu comisarul Hahn, exact pe ideea asta, să le arăt zona și să pot să abțin din partea lor sprijin, atunci când ar fi urmat să vină programul ăsta la direcțiile generale pe care le conduceau ei, să știe despre ce este vorba. Chiar cred că a fost foarte util. Comisarul Potočnik, care era pe mediu, nu știa deloc Delta, iar Damanaki s-a îndrăgostit de zonă. Ea a mai fost în Deltă și după aia, când nu mai era comisar.
Revenind, când am ajuns prim-ministru am găsit ITI-ul cam în stadiul în care l-am lăsat când mi-am terminat eu mandatul de comisar european. Un plan pe hârtie unde organizațiile non-guvernamentale erau foarte active. Din partea lor am și primit atunci foarte multe apeluri să mă implic să-l activăm.
Implementarea programului, atunci, depindea foarte mult de autoritățile locale. De consiliul județean, de primăriile de acolo, care și-au și alocat foarte mulți bani. Deci o mare parte din banii din ITI au fost puși pe infrastructură. Sigur era nevoie și de infrastructură și în continuare e nevoie de infrastructură, dar mie mi s-a părut cam dezechilibrat raportul ăsta dintre bani gândiți pentru infrastructură, care urmau să fie gestionați direct de Consiliul Județean, de primăriile de acolo, și banii care ar fi trebuit, ar fi putut să se ducă spre actori economici, spre diferite parteneriate la nivel local. Pe partea de pescuit, cel puțin, s-ar fi putut duce pe partea de valorificare a produselor locale de acolo și pe definirea unui concept de turism în Deltă, pentru că asta era ideea inițială. Când am gândit ITI-ul ăsta veneam după ce se impusese interdicția totală de pescuit la sturion, care a avut un impact economic destul de mare în Deltă, iar ideea era să venim cu un concept, să vedem cât de bine putem adapta și un concept de acvacultură în Deltă, pe anumite specii, inclusiv pe sturion, dar și pe alte specii cu valoare economică, și de legata sta cu un concept de turism, de care să beneficieze și actorii economici din zonă.
Dar, în cele din urmă, ITI-ul a fost definit cu mulți bani pe partea de infrastructură, dintre care, de altfel, destul de puțini, din câte știu, au fost absorbiți.
PAH: Totuși, cea mai mare investiție făcută prin ITI rămâne podul dintre județul Tulcea și județul Brăila. Cum ți se pare ca investiție?
DC: Bun, ea își are rolul ei. Inclusiv din perspectivă turistică, economică, pentru deltă podul acela contează mult și a fost mult pe agenda discuțiilor despre ITI, încă din fazele în care am pregătit ITI-ul. Investiția aia are un sens economic. Acum, cât de bine și de repede s-a derulat, asta e un alt aspect.
PAH: S-ar putea să fie gata la timp, una dintre puținele investiții de acest gen.
DC: Da, asta este o investiție importantă, dar vreau să spun că ITI-ul putea să facă mult mai mult decât podul ăsta, inclusiv acolo în Deltă, a propos de infrastructură de transport.
Se putea gândi un sistem de transport călători. Și turiști și inclusiv localnici. Vedem că și în momentul de față, când se supără cineva la ministerul transporturilor rămâne blocat transportul în Deltă.
Atunci putea fi gândit un sistem pe bune, care să aparțină, sau să fie direct influențat de locuitorii Deltei, de agenții economici de acolo, din zona Deltei, de autoritățile locale…
PAH: În perioada aia de un an de zile ca prim ministru ai colaborat cu autoritățile locale din Tulcea? Cum a fost colaborarea?
DC: Anul ăla a fost destul de scurt. A fost o perioadă destul de scurtă pentru a putea face lucruri semnificative. Acum, la nivel declarativ relația de colaborare a fost una bună. La întâlnirile pe care le-am organizat acolo au participat și Consiliul Județean, și primarii din zonă și miniștrii. Am făcut un grup de lucru la nivelul guvernului pentru activarea ITI-ului, un grup de lucru la care participau ministerele care aveau de gestionat fonduri pe ITI. Din câte știu, relația a fost una corectă, dar, na, perioada a fost una scurtă pentru a putea vedea rezultatul.
PAH: Cum ți se pare, din informațiile pe care le ai, că s-a derulat acest program, care a fost o premieră pentru România?
DC: Mie mi se pare că a fost o oportunitate ratată, din aproape toate punctele de vedere. Din punct de vedere al obiectivelor pe care le-am avut, a cam fost o catastrofă. Pentru că a fost singurul ITI pe care l-am avut și ar fi trebuit să fie o referință. Pornind de la un exercițiu financiar cu un singur ITI, unde ar fi trebuit să ne facem mâna, ca să zic așa, important ar fi fost ca după aceea să mai gândim încă vreo două trei astfel de mecanisme. Era un interes și pentru zona munților Apuseni și pentru alte zone din țară în care puteam gândi regiuni omogene din punct de vedere teritorial și economic și am fi putut folosi o astfel de experiență. Din păcate, sentimentul meu este, chiar și cu un anumit grad de inocență, că n-a existat un interes din partea autorităților centrale pentru asta. Iar la nivelul autorităților locale, ca să spun cu indulgență, a fost cel puțin incompetență dacă nu rea-voință în a pune în aplicare un astfel de program. Dacă autoritățile locale și-ar fi dorit cu adevărat să facă lucrurile, nu văd ce i-ar fi putut împiedica, pentru că aveau banii la dispoziție, cum nu exista în nici o altă regiune din țară. Să ai banii, să ai proiectele pregătite în mare, încă din faza de preimplementare, să ai inclusiv banii de consultanță care să te ajute să faci proiectele… Nu văd ce altceva ar mai fi trebuit să fie în plus, în afară de voință și de un minim de competență politică pentru a putea obține rezultate.
PAH: Aici, în zonă, totuși ITI-ul este privit ca un succes. În spate rămân câteva investiții care sunt considerate de succes. Ce-i lipsește ca să fie un real succes?
DC: Obiectivul ITI, în afară de niște investiții, era să creeze o emulație, o coeziune în zonă, între autorități publice locale, între actori economici și actori neguvernamentali pe o viziune de dezvoltare pentru acel teritoriu. Și o viziune de dezvoltare, din punctul meu de vedere, ca să fie un succes, ar trebui ca, după un astfel de program, cu investiții din surse externe publice, să fii capabil să atragi masiv investiții private pentru dezvoltarea accelerată a zonei. Asta ar trebui să se întâmple după un astfel de program acolo. Iar fondurile astea publice investite acolo să fie o platformă pentru atragerea altor fonduri private și publice. Din ce discuții am mai avut cu actori locali, chiar dacă unii au beneficiat de fonduri prin ITI, nu mi se pare că există coeziunea asta acolo. Nu știu, pe partea de alimentație ar fi trebuit să avem deja câteva indicații geografice, denumiri de origine pe produse alimentare care să aibă la bază peștele de acolo. Ar fi trebuit să existe o campanie de promovare puternică pe un tip de turism ecologic, care să integreze și jucători mai mari pe piața de turism, dar și jucători mai mici. Un turism care să se bazeze nu doar pe capacitatea de cazare, dar și pe activitățile de acolo. Ar fi trebuit să fie o capacitate de transport care să fie dezvoltată acolo și care să fie în mâna autorităților locale. Ar fi trebuit ca zona asta să propună și altor zone din țară concepte de investiții în infrastructură de transport care să fie adaptate la specificul natural al zonei.
Din punctul meu de vedere, la cum a fost gândit acest instrument, ITI, la nivel european, asta ar fi însemnat un succes. Ambiția inițială a fost prea mare, dar din punctul meu de vedere asta ar fi trebuit să însemne un succes.
PAH: Este posibil ca finanțarea ITI Delta Dunării să continue și-n acest exercițiu financiar?
DC: Asta ar fi însemnat ca guvernul să fi pregătit deja un alt program pentru ITI care să fie parte a programării financiare pentru perioada asta. Eu nu știu să existe așa ceva.
PAH: Dar există cazuri în care un ITI a fost finanțat două exerciții financiare la rând?
DC: Nu știu, pentru că nu m-am interesat. Asta nu înseamnă că nu există. Însă reglementările europene nu exclud posibilitatea asta. Însă, așa cum spun, dacă ar fi fost să continue, un astfel de plan trebuia să existe deja și el să fi fost introdus în programarea financiară pentru noul exercițiu, care deja începe. Eu, din câte știu, acum e deja târziu pentru exercițiul financiar în curs.
PAH: Din câte știi, mai este programat vreun ITI în România pentru exercițiul financiar care începe acum?
DC: Nu, nu. N-a existat, din câte știu eu, dorința de a merge pe un alt ITI.
PAH: Există voci care se tot aud, mai ales de anul trecut încoace, care spun că a fost o greșeală că s-au alocat atât de mulți bani pentru atât de puțini oameni, județul Tulcea fiind județul cu cea mai mică populație din țară. Inclusiv fostul ministru Cristian Ghinea spune asta.
DC: E o analiză greșită asta, indiferent cine o face. Pentru că Delta Dunării nu aparține doar oamenilor care locuiesc acolo. De investiții în Delta Dunării ar profita și profită și ar trebui să profite mulți alții. Dincolo de faptul că Delta Dunării e o rezervație a Biosferei și are o importanță strategică mult mai mare. Decât strict pentru teritoriul respectiv. Deci ce se întâmplă în Deltă poate să aibă un impact care depășește mult suprafața Deltei, fie că e făcut bine, și dacă-i făcut bine, și dacă-i făcut prost. Și dacă investești în zona Carpaților, de exemplu, că și acolo avem depopulare masivă, dacă învestești în zona Carpaților nu înseamnă că arunci banii, bani foarte mulți, doar pentru câțiva locuitori de acolo. La fel și în Deltă. De activitatea economică, de turismul de acolo, profită mult mai multă lume. Pentru cine are astfel de analize luate pe scurtătură e suficient să se uite la niște studii de impact care sunt făcute pe Delta Dunării.
PAH: Cât de des vii în Deltă? Sau mai vii în Delta Dunării, mai apuci?
DC: Păi eu vin cam de cel puțin trei ori pe an. Câteodată patru. Acum e drept că în ultimii trei ani am avut mai puțin timp disponibil. Și pentru mine, și pentru familie. Eu am o casă la munte, acum, în Bucegi, și acolo ajungeam mai greu. Acum mă duc acolo că practic m-am mutat acolo.
Dar, în Deltă vin de câte ori pot. E drept, cât trăia Ivan veneam mai des, că am fost destul de mult în legătură cu el.
Mi-am dus prieteni, acolo, prieteni europeni, pe care mi i-am făcut în activitatea mea europeană. Eu când vorbesc despre România, sau că sunt din România, le vorbesc foarte mult și în primul rând de Deltă, pentru că mi se pare că e un punct de atracție special pe care-l are România. Și e foarte puțin cunoscută Delta, în Europa, ce să mai vorbim de lume. Așa că, în ultimele dăți când am fost în Deltă, aproape de fiecare dată cred că am fost în ocazii din astea, când mi-am dus prieteni europeni acolo. Și am fost așa, câte trei-patru-cinci zile. Din păcate, cred că sunt mai mult de doi ani de zile de când n-am mai stat mai mult de cinci zile.
PAH: Când ați venit la guvernare și erați un singur partid, USR PLUS, ați reușit să impuneți conceptul de alegere, nu de numire a guvernatorului ARBDD. Din păcate, faza de selecție a unui nou guvernator a durat aproape mai mult decât mandatul. Crezi că se poate face ceva ca să nu se mai schimbe guvernatorii la fiecare 6-8-10 luni?
DC: Sigur că s-ar putea face multe. Dar asta ar însemna să existe o voință politică, iar ca să existe o voință politică ar trebui să existe înțelegerea necesității, utilității de a avea acolo un om cu un mandat minim, ca să poți să-i judeci după aia activitatea. Dar după ce ai selectat omul respectiv după niște criterii transparente. Acum n-am date și dovezi, neapărat, că dacă le-aș avea m-aș duce în altă parte, dar circulau informații și au ajuns și la mine informații că acolo sunt numiți de multe ori oameni care, dincolo de mandatul așa cum e pus pe hârtie, sunt numiți ca să apere anumite interese. Pentru că interesul economic pentru Deltă e destul de mare.
Cel mai dificil mi se pare să găsești un echilibru între obiectivele ecologice, de mediu, de gestiune a resurselor naturale, obiectivele economice, de a găsi modalități prin care să produci valoare adăugată și, evident, obiectivul social ca din activitățile alea economice să beneficieze cât mai mult posibil și locuitorii de acolo. Chiar dacă nu sunt numeroși, oamenii de acolo au un rol în echilibrul ăsta ecologic din Deltă.