Duminica trecută Tulcea a fost vedetă. A apărut la PRO TV, în prime time, la „România, te iubesc”. O vedetă cam nefericită, într-un material de televiziune în care cam toată lumea a fost tăvălită. Au ieșit prost Bursa de pește, Aeroportul Delta Dunării, sistemul de colectare al apelor pluviale din municipiu, președintele Consiliului Județean, fostul primar și Adi. Care Adi? ADI ITI, desigur, care n-a dat banii cum ar vrea PRO.
Adevărul este că UE a schimbat politica legată de promovarea finanțărilor pe fonduri europene, iar banii de reclamă pentru proiectele din ITI Delta Dunării au fost considerabil mai puțini decât în exercițiile financiare anterioare anului 2014, neajungând și pentru promovarea pe televiziuni naționale.
Până în 2014, proiectele finanțate din fonduri europene beneficiau de bugete de publicitate cuprinse între 10% și 20% din valoarea totală a proiectului.
Închipuiți-vă cum ar fi fost prezentată Tulcea de către televiziunile țării dacă bugetul de promovare al podului dintre Tulcea și Brăila, finanțat prin ITI, ar fi fost de 10% din valoarea de aproximativ 500 de milioane de euro a investiției.
De banii ăștia, președintele CJ Tulcea, oricine ar fi fost el, ar fi câștigat „Românii au talent”, „Masterchef” și, dacă ar fi vrut, ar fi prezentat și știrile în locul Andreei Esca, din când în când. Aia e, n-a fost să fie.
Nu putem da vina pe presă pentru modul în care prezintă informațiile pe care le are.
Iar „România, te iubesc” nu este o emisiune pornită să prezinte numai aspecte negative. Dimpotrivă, atunci când realizatorii emisiunii se îndrăgostesc de un loc, un om, un cont, pot face și cele mai banale localități rurale să pară că se învârt după soare. Mai ales noaptea, că ziua s-ar vedea realitatea.
Până una-alta, în războiul local dintre PNL și PSD, care în Tulcea nu formează o coaliție, președintele județean al PNL a punctat, la nivel național. Felicitări sincere. La fel de sincere precum bucuria nestăpânită a primarului de Tulcea atunci când a răspuns la întrebarea reporterului dacă vom mai vedea caiace prin municipiu, după ploi mai puternice: „Sincer, sincer, sincer? Da!”.
Lumea a cam plâns, online, după emisiune.
Oamenii care locuiesc aici mai puțin, dar pe cei plecați de mai multă vreme, care n-au mai văzut nici județul și nici localitățile acestuia de cine știe când, se zguduia cămeșa. E foarte trist să-ți vină vești urâte de-acasă, chiar dacă ele se referă la povești veci de 10-12 ani, cum ar fi Bursa de pește sau extinderea aeroportului, proiecte demarate în mandatul de președinte CJ al lui Victor tarhon, între 2008 și 2012.
Pentru ei, pentru cei plecați care duc dorul Tulcei ăleia bune, pe care o iubesc, ar și pentru cei rămași să ducă greul, vom încerca, în timp, să scriem și despre fața județului care nu se prea vede la TV și despre care nu se prea vorbește în presă. Pentru că noi credem în puterea de exemplu a faptelor bune realizate de comunitate.
Despre modul în care Isaccea a devenit prima carte de vizită (extrem de onorantă) a României pentru aproximativ 100.000 de ucraineni care au intrat în țara noastră prin acel punct de trecere a frontierei în ultimele 71 de zile merită scris pe larg, pentru că lucrurile astea trebuie cunoscute.
Despre tulcenii care tot de 71 de zile și-au dat timpul, energia și deseori și ultimii bani pentru a-i ajuta pe cei care trec prin momente mult mai grele decât noi, iarăși, merită vorbit.
Cum merită vorbit despre hub-ul umanitar din Tulcea, de pe strada Viticulturii.
O colaborare public-privată, care a pornit încă din 24 februarie și care a ajuns la niște dimensiuni uluitoare. Risc să estimez că hub-ul din Tulcea, deși nu se bucură nici de recunoașterea oficială și nici de sprijinul guvernului, îl depășește ca performanțe pe cel oficial/guvernamental din Suceava.
În aceste moment sunt trei depozite în care se colectează din toată lumea ajutoare pentru Ucraina, trei depozite din care au plecat, în aceste 71 de zile, mult peste 200 de camioane de mare tonaj înspre sudul Ucrainei.
Numai săptămâna trecută, de exemplu, au plecat de aici 2.300.000 de porții de mâncare, cumpărate special pentru asta, din banii donatorilor internaționali, de la producători români. Este un efort uriaș al câtorva oameni de pe aici, cărora li s-au alăturat, în timp, echipa multinațională a celor de la ISRAID și niște americani extrem de eficienți.
E într-un mare fel să știi că în Tulcea, în acest moment, trăiesc, locuiesc și lucrează cot la cot cu ai noștri și cu ucrainenii un fost consilier de la Casa Albă din mandatele lui George W. Bush, un producător de filme nominalizate la Oscar și premiate la Sundance sau fostul șef al logisticii de la giganții Intel și, ulterior, Apple.
Asta este fața nevorbită a Tulcei,
acest județ al României despre care s-a vorbit (de bine) în presa internațională, în ultimele luni, puțin mai mult decât s-a vorbit, în general, în presa națională în ultimii 32 de ani.