Sâmbătă, 14 mai, a avut loc, la Fântâna Mare, în apropiere de Ciucurova, Festivalul Bujorului, organizat de către Uniunea Ucrainenilor din România, filiala Tulcea.
Un festival care să celebreze bujorul, pe final de primăvară, și, în același timp, să promoveze tradițiile muzicale ale comunităților locale de ucraineni, este, desigur, o idee bună.
Acestea fiind zise, vă lăsam să vizionați filmulețul de mai jos.
„Nu călca!” e prea târziu
Ideile bune, cum este cea a Festivalului bujorului, pot avea și puncte slabe. Este omenește.
Pe vremuri, pe Dealul Bujorilor de lângă Fântâna Mare, poiana din vârful dealului era plină cu bujori. Dar asat era pe vremuri, când probabil cineva a avut ideea de a organiza festivalul. Sau poate n-are legătură cu festivalul, poate s-ar fi întâmplat oricum, căci astăzi, în poiană, locul bujorilor a fost luat de nenumărate vetre de foc pentru grătar.
În toată poiană, nici la umbră și nici la soare, nu mai vezi nici urmă de bujor. De-abia pe versanți ce mai găsești, dar, în ritmul ăsta, s-ar putea ca nici bujorii aceștia să nu mai reziste mulți ani.
Este multă muncă să organizezi o astfel de manifestare, este foarte mult stres în timpul evenimentului, toată lumea este preocupată să iasă totul bine, este clar. Dar n-ar strica, la astfel de evenimente, ca organizatorii să aibă voluntari care să vegheze ca mulțimile prea entuziaste să distrugă exact subiectul festivalului, bujorii.
Mama care îi spune băiatului, pe un ton autoritar, să nu calce bujorii, nu este o mamă grijulie cu natura, nu-i dă o bună educație copilului. Pentru că ea, de fapt, și-a dus cei doi copii cât mai adânc printre bujori, ca să le facă o poză „frumoasă” pentru pus pe Facebook.
Primiți cu sugestii?
Grătare se pot face oricând și oriunde, chiar și în Piața Civică din Tulcea, fără vreun motiv special. Dar să reunești mai multe ansambluri vocale ale comunităților de ucraineni din județul Tulcea nu se întâmplă chiar în fiecare zi. Cum nici nu vezi în fiecare zi bujorii în mediul lor, dacă nu locuiești aproape de vreun loc în care cresc aceștia.
Și, totuși, trebuie că nu e cel mai plăcut lucru din lume nici să cânți, nici să apreciezi cum se cuvine muzica tradițională și nici să încerci să admiri natura în praful ridicat de mașinile care se fâțâie de colo colo pe drumul de pământ, căutând un loc pe iarbă, la umbră, cât mai aproape de bujori, dacă se poate.
Despre modul în care așa-zișii iubitori de natură aleg să se imortalizeze mai mult pe ei, decât bujorii, aproape că nu mai are sens să vorbim. Dacă n-ar fi cu grătare, poate că mulți dintre ei nu s-ar osteni să ajungă până pe lângă bujori.
De aceea, ne permitem o sugestie pentru viitoarele ediții: festivalul în sine ar putea să se desfășoare în sat, în Fântâna Mare. Acolo ar putea avea loc și spectacolele oferite de către comunitățile de ucraineni și tot acolo s-a putea desfășura și maeștrii bucătari, gătind orice vor, de la mâncăruri tradiționale la fripturi pe grătar.
N-ar fi nici o problemă că bujorii nu stau lipiți de mașini și generatoare, chiar n-ar fi. Cei care ar dori cu adevărat să vadă bujorii ar face deplasarea de 2-3 kilometri, unii și pe jos. Iar dacă ar exista și câțiva voluntari care să vegheze la integritatea bujorilor chiar ar fi un plus.
