În comuna Sarichioi din județul Tulcea trăiește cea mai mare comunitate de ruși lipoveni din România. Emigrați din Rusia lui Petru cel Mare în urmă cu mai bine de 300 de ani, lipovenii sunt urmașii rușilor persecutați de biserica ortodoxă rusă și mai apoi de către țari pentru că nu au vrut să renunțe la obiceiurile lor, păstrând ritualurile și calendarul bisericii ortodoxe slavone și după sinodul din 1658, când Patriarhul Nikon a început reformarea bisericii din Rusia.
Dacă între calendarul religios respectat de către lipoveni și cel respectat de restul ortodocșilor din afara Rusiei există o diferență de 13 zile (diferența dintre calendarul iulian și cel gregorian), Paștele este sărbătorit la aceeași dată de către toate bisericile ortodoxe din Europa Răsăriteană, data acestuia fiind calculată la Ierusalim în funcție de vechiul calendar iulian. Singura biserică ortodoxă din lume care sărbătorește Paștele conform calendarului Gregorian, asemeni catolicilor, este Biserica Ortodoxă Finlandeză.
Bătrânii satului, la biserică pe scutere electrice
Pe străzile din Sarichioi, unele asfaltate, altele aflate în proces de asfaltare, ortodocșii se îndreaptă spre biserică. Sunt două biserici de rit vechi (Biserica Nașterii Maicii Domnului și Biserica Sfântul Nicolae) și o biserică de rit străvechi (Biserica Sfântul Vasile cel Mare).
Strada pe care se află Biserica Nașterea Maicii Domnului se numără printre cele în curs de asfaltare, dar în noaptea de înviere este plină de mașini. Printre cele ale locuitorilor comunei, cu numere de Tulcea, se zăresc și mașini din Constanța sau București, ale copiilor satului veniți să sărbătorească Paștele alături de familie. În stânga și în dreapta porților bisericii sunt parcate scuterele electrice care i-au cucerit pe bătrânii satului. În zilele aglomerate, prin Sarichioi circulă aproape 150 de astfel de tricicluri. Mijloace de locomoție moderne și extrem de utile celor în vârstă, dar și, din ce în ce mai des, motiv de fală, în funcție de dotări și de tunningul aplicat.
Cea mai mare comunitate de ruși lipoveni din România. Biserica albastră și straie roșii
Lumea a umplut biserica albastră din Sarichioi, iar pe la orele 11 ale nopții deja nu mai este loc înăuntru, dar oamenii continuă să vină. Femeile, indiferent de vârstă, poartă costume lipovenești și nelipsitele basmale, în toate culorile pământului, și sunt foarte puțini bărbații care să nu poarte o rubașcă, încinsă cu un brâu textil.
Culorile interioare ale bisericii, luminată atât de lumânări cât și de candelabrele electrice ce atârnă din tavan, bat spre roșu, cum roșii sunt și veșmintele preotului atunci când iese să împartă Lumina enoriașilor săi. Toată comunitatea este un mare cor ce cântă în rusește melodii care nu seamănă cu cele ale ritualului pascal din bisericile ortodoxe românești, dar au aceeași semnificație.
O mamă tânără îi explică, răbdătoare, copilului care ar vrea și el să se alăture celor mari, în procesiune: „Nu, mamă. Te-aș lăsa, dar ei se mișcă foarte repede. Dacă nu s-ar mișca atât de repede, te-aș lăsa”. Și, într-adevăr, se mișcă repede, foarte repede. Aproape fug, din când în când.
Nimeni nu se atinge de mâncare până a doua zi
După ce biserica este înconjurată de trei ori, în acest ritm aproape sportiv, procesiune revine în pronaos. Ușile care dau spre naos sunt închise și, în fața lor, preotul își continuă slujba. Toată lumea cântă, repetitiv, aceeași melodie, într-un ritm din ce în ce mai alert, asemeni procesiunii din jurul bisericii, pentru ca la ultima reluare ritmul să se domolească brusc, liniștindu-se. Ușile naosului se deschid, iar oamenii intră în biserică, unde slujba va mai continua până spre zori.
Chiar dacă oamenii încep să plece spre case, bătrânele lipovence din Sarichioi rămân în continuare în biserică. Niciunul dintre scuterele de lângă biserică nu se urnește. Și nici cei ce pleacă nu o fac spre a se apuca de chefuit, căci nimeni nu se atinge de mâncare până a doua zi.
În dimineața de duminică urmează sfințirea bucatelor, iar curtea Bisericii Nașterea Maicii Domnului din Sarichioi se umple cu sute de coșuri la fel de colorate precum basmalele celor ce le-au adus. De-abia după ce toate coșurile vor fi sfințite, vor începe mesele de Paște în Sarichioi.
Iar înainte de masă, negreșit, indiferent că o fac în rusește, în ucraineană sau în limba română, toți își vor anunța unul altuia, cu aceeași bucurie, că Hristos a înviat. Воистину воскрес!