Foarte mulți dintre noi considerăm că în momentul în care am terminat studiile, procesul educațional s-a încheiat și el, în ceea ce ne privește. Ceea ce este destul de fals. Avem mereu câte ceva de învățat, iar de multe ori învățăm, la modul dureros, lecții foarte importante.
Iar lecția acestor zile speciale pentru educația românească este că niciodată, dar niciodată nu trebuie să amâni rezolvarea problemelor, pentru că acestea se agravează.
Cu aproape cinci ani în urmă, PSD și-a propus să rezolve problema salarizării. A fost un proces de durată, care a avut drept rezultat legea salarizării unitare. Pentru că majorările salariale pe care le așteptau românii nu puteau fi făcute, toate, în același timp, legea salarizării unitare a propus mai multe etape de creșteri salariale pentru diverse categorii profesionale. Unele dintre aceste etape au fost respectate, altele, în mod inexplicabil, nu.
Salariile din educație ar fi trebuit să crească eșalonat, mai ales începând cu anul 2020.
Este una dintre prevederile legii salarizării unitare care nu a fost respectată, ci prorogată. Au fost deciziile guvernelor Orban și Cîțu, care au ales să nu rezolve o problemă care, în acest moment, a ajuns în punctul culminant. Este ciudat, mai ales în România ce se pretinde și se dorește educată.
Sindicatele din educație au apelat la unul dintre drepturile constituționale și fundamentale ale cetățenilor care trăiesc într-o democrație: acela de a protesta, inclusiv printr-o grevă. Momentul în care au făcut acest lucru a fost alegerea lor. Nu comentăm acest lucru, dar este evident că astfel au obținut vizibilitate maximă pentru revendicările lor. Îndreptățite.
Reprezentanții PSD în guvern, în principal ministrul Muncii și cel al Finanțelor, au făcut toate eforturile necesare pentru a se putea ajunge la un acord rezonabil cu sindicatele din educație. Pare a fi menirea partidului nostru ca, în momente foarte grele, să îndrepte greșelile altora.
Doar că unele lucruri nu pot fi rezolvate peste noapte și, mai ales, nu trebuie rezolvate prin metode care pot afecta ireversibil viitorul copiilor noștri.
Dacă învățăm acum, sau deja am învățat că problemele trebuie rezolvate atunci când apar, nu amânate, prioritatea momentului ar fi să nu amplificăm o chestiune care poate deveni, foarte rapid, o problemă insurmontabilă. Copiii nu trebuie luați ostatici în această criză, ci trebuie lăsați să parcurgă fără obstacole etapele firești ale parcursului lor educațional. Amânarea examenelor naționale, întreruperea abruptă a parcursului educațional nu poate fi o soluție, ci numai o problemă cu ramificații pe care încă nici nu le putem intui în acest moment.
Noi, politicienii, sau cel puțin unii dintre noi, ne-am învățat lecția și încercăm să reparăm cât mai mult din greșeli care, de data aceasta nici nu ne aparțin. S-au făcut pași importanți pentru rezolvarea problemei. Acum ar fi rândul profesorilor să ia o decizie matură. Ne pot pedepsi pe noi, politicienii, cum doresc, dar nu se pot răzbuna pe copiii întregii Românii.