Primăria Tulcea a convocat pentru astăzi, 23 mai, ora 14.00, ultima dezbatere publică (prima în acest format) pe marginea „Regulamentului de organizare și funcționare a sistemului de parcări publice cu plată și de reședință din Municipiul Tulcea”.

Ședința publică de dezbateri va avea loc în Sala de Ședințe nr. 7 din sediul Primăriei, deși probabil spațiul este unul neîncăpător în raport cu pasiunile create de către subiect. Ar fi fost mai potrivită sala Mihail Kogălniceanu, unde s-au ținut evenimente mult mai restrânse, sau, de ce nu, orice sală mai mare, de la teatrul Jean Bart la polivalentă (nu mai există, știm). Important este că această ședință de dezbateri are loc, chiar dacă doar pentru a fi bifată o procedură.

 

Sursele de inspirație

În susținerea atât a actualului regulament cât și a celui anterior, atacat în contencios de către prefect și ulterior retras chiar de către inițiatori, s-a spus că regulamentul este inspirat din regulamente similare care funcționează în alte localități ale țării. Ce nu s-a spus este că în foarte puține dintre cazuri regulamentele respective au dus și la rezolvarea problemelor cu parcările publice. Acest lucru este, de altfel, imposibil acolo unde nu există parcări publice de mari dimensiuni, etajate sau subterane, care să decongestioneze zonele foarte aglomerate. Dar vorbim despre investiții costisitoare, care se amortizează greu și pentru care, deseori, este aproape imposibil să găsești finanțare sau amplasamente convenabile.

Ar fi fost interesant să regăsim în sutele de pagini de argumentație și exemple și modele funcționale din țări care au reușit cât de cât să rezolve această problemă de mai multă vreme, după multe încercări și eșecuri. Se călătorește mult în străinătate, chiar pe bani publici, prin intermediul biroului de resort din Primărie, așa că nu ar fi fost greu să se aducă niște modele din Viena, Roma, din aglomeratele orașe ale Italiei, din Paris etc. Nu, București nu este o capitală Europeană de urmat în acest domeniu. Surse de inspirație pentru regulamentul tulcean au fost orașe precum Cluj, Timișoara sau Constanța. Dacă în Cluj există soluții decente în zona centrală, în Constanța nu poate fi vorba despre așa ceva.

Câteva probleme ale regulamentului

În ciuda faptului că timpul este scurt și, probabil, nu este loc de modificări ample în actualul regulament, ne permitem să sesizăm câteva probleme evidente ale regulamentului de parcare gândit pentru municipiul Tulcea:

  1. În primul rând orașul nu a fost împărțit în zone. Chiar dacă orașul nu este foarte mare, o parcare din centru nu are cum să nu fie diferită de una de la periferie. Cum nu există diferențiere zonală și, implicit, de preț, nimeni nu va fi încurajat să lase mașina mai departe de zona centrală pentru a beneficia de un preț al parcării mai mic, toată lumea vânând exact locurile de parcare din centru, la fel cum se întâmplă și acum. În Oradea, oraș dat deseori drept exemplu de către actualii edili, parcările din zona centrală sunt extrem de scumpe, descurajând pe oricine vrea să lase mașina acolo pe termen lung sau chiar nelimitat:
  2. Prin eliminarea dispozitivelor de blocare de pe locurile de parcare rezidențială, parcările rezidențiale din centru devin de facto parcări publice gratuite pe timp de zi, între orele 08.00 – 16.30. Cum nu există nici o variantă de taxare a celor care parchează acolo pe timp de zi, acestea vor fi preferatele tuturor în intervalul orar amintit și chiar și după aceea.
  3. Programul parcărilor publice și al celor rezidențiale este gândit de bugetari, pentru bugetari. Totuși, nu toată lumea care locuiește în Tulcea lucrează la stat după programul 08.00 – 16.30, turiștii cu atât mai puțin. În țări precum Italia, tarifele de parcare au un anumit regim între orele 08.00 – 20.00 sau chiar 22.00 (în zonele turistice) și cu totul altul după aceea. În Tulcea se propune un tarif de zi și unl de noapte, parcările publice fiind gratuite duminica și în zilele de sărbători legale. În Italia parcările publice sunt gratuite duminica, de sărbători legale și noaptea, între orele 20.00 (22.00) – 08.00. Acest lucru este în avantajul turiștilor, ușurându-le costurile împovărătoare ale parcărilor de peste zi și transformând orașul în unul aparent prietenos.
  4. Promisiunea că cei care încalcă regulamentul de parcare și ocupă locuri de parcare rezidențială cu abonament și după ora 16.30 se vor trezi cu mașinile ridicate este irealizabilă. Primăria nu dispune decât de o singură mașină care poate ridica autovehiculele parcate ilegal, air timpul de intervenție este de minim o oră/autovehicul. Într-o zi normală de lucru, mașina Primăriei nu va putea rezolva decât cel mult 8 astfel de cazuri, deși plângeri vor, probabil, de ordinul sutelor. Oricum, programul celor de la serviciul parcări fiind de bugetari, nu trebuie nimeni să se aștepta ca mașina care ar putea ridica autovehiculele parcate abuziv/ilegal să se afle pe traseu în afara orelor 08.00 – 16.30.

Acestea sunt doar câteva probleme, dar în regulament se regăsesc multe altele.

Unde-și va mai parca primarul mașina de serviciu?

Primarul Ștefan Ilie locuiește pe una dintre străzile centrale ale orașului, la doar 5-600 de metri de Primărie, într-un apartament închiriat. Deseori, mașina de serviciu care i-a fost atribuită poate fi găsită parcată în fața blocului, deși distanța până la birou nu justifică folosirea mașinii. 

Mașina de serviciu a primarului, parcată în fața blocului, la doar 5-600 de metri de Primărie

Dacă regulamentul parcărilor va fi aprobat în forma actuală, primarul se va găsi în imposibilitatea de a mai parca mașina de serviciu acolo. Chiar dacă este chiriaș cu forme legale și are un contract de închiriere, el nu este proprietarul mașinii și nici nu are un contract de comodat sau vreo altă formă contractuală prin care să poată dovedi că el, chiriașul, folosește mașina respectivă legal. Îi va fi greu să parcheze și mașina personală, pentru că aceasta nu este înregistrată în municipiul Tulcea, ci în Luncavița, unde și plătește impozitele aferente. Iată o problemă de care se va lovi nu doar primarul ci mulți dintre locuitorii orașului, mai ales cei care folosesc mașini de serviciu sau au mașini achiziționate în leasing.