Soarele nici nu s-a ivit bine, încă își împletește razele prin stuf, dar în port e forfotă de zi de sărbătoare.
E 27 August și la Jurilovca începe Festivalul Borșului Lipovenesc.
Aerul e deja cald și comercianții îl încălzesc parcă și mai tare cu agitația lor. Și cu plitele, căci au fost pornite plitele, au fost puse pe foc tigăi uriașe, sub grătare ard de acum focurile.
De-a lungul drumului care coboară spre port, de pe zeci de tarabe sute de obiecte colorează ziua de vară, ultima sâmbătă a lui Cuptor, care dospește și are să se coacă câteva ore mai târziu într o explozie de arome și gusturi și zeci de mii de ochi cercetători, curioși, pofticioși, zâmbitori.
Între soare și foc
La orele amiezei, fix din mijlocul cerului soarele vrea musai sa și adjudece postura de vedeta a zilei. Dar lupta e strânsă, căci de jos, de pe pământ, din zona ceaunelor se ridica vălătuci de fierbințeala de la focurile mari de lemne și de la ciorba clocotindă.
Iar acolo, între cer și pământ, sunt oamenii apelor: pescarii care pregătesc borșul lipovenesc.
Cortul uriaș pentru servit masa e plin. Sunt cozi permanente la punctele de unde se distribuie ciorba proaspătă, fierbinte, sunt cozi la bere, la scoici, la peștii pe grătar, la mici, la kürtos colac, la gogoșele, la prăjituri, la înghețată, la gözleme, placinta turcească cu brânza Sărata, la standul cu haine lipovenești, la limonada, la miere.
Lumea e în continuă mișcare, în sus, în jos, în bărci, in zona de tiribombe, la foto la minut, in fata scenei, la ansamblurile locale cu hainele și cântecele lor colorate și vocile calde.
Oamenii Dobrogei
Dacă închizi ochii preț de câteva secunde, te poți crede oriunde: se-aud accente aspre ale limbii slave, rusă și ucraineană, cântata aromână, se-aud ț-urile grecești, turca repezită și dulce precum baclavaua, romani și română, chiotele copiilor și râsete, peste toate adie vântul și aduce zgomot și gust de mare, iar când își schimbă direcția, poarta dinspre câmpuri praf galben auriu.
Căci asta e Dobrogea, iar festivalul din Jurilovca o radiografiază perfect. Un întreg construit din bucăți, o lume perfect-imperfecta care funcționează in spiritul bunei înțelegeri. O lecție de toleranță pe care colțul ăsta de țară o preda natural, simplu, firesc.
Și oamenii se bucură să fie împreuna. Să se vadă, să se salute, să schimbe o vorbă. Să se cunoască, să se împrietenească, să simtă comunitatea și forța mulțimii. Apartenența.
4.000 pentru 100.000
Aproape 100.000 de mii de persoane au fost la Jurilovca in două zile de Festival.
Pentru o localitate cu o populație de aproape 4.000 de locuitori e enorm.
Jurilovca a primit de 25 de ori mai mulți vizitatori decât numărul localnicilor și e uimitor cum a făcut față “invaziei” fără se se sufoce, fără sincope majore, fără haos sau incidente ori scandaluri.
Sigur că a fost praf și soare. Așa-s zilele de vară in Dobrogea. Dar pentru un asemenea flux, lucrurile au mers neașteptat de bine.
Nu a fost vreo minune, ci simplu (deși extrem de complicat): organizare.
Sărbătoare cu suflet
Dar ce puneți in ciorba asta de iese așa de bună? îi întrebau turiștii pe pescarii care învârteau polonicele uriașe in ceaunele cu borșul clocotind.
Topiți de căldură și istoviți, găseau puterea să zâmbească și să răspundă: suflet, asta punem, suflet.
Ăsta trebuie că a fost secretul: peste o sută de voluntari care au muncit până la epuizare, coordonați de primar și echipa lui și au adus sărbătorii strălucire pentru că au pus in ea …suflet.
