Cam așa, spre jumătatea lui mai – sau chiar la început, dacă primavara e mai blândă, peste noapte aproape, are loc un spectacol unic pe plaja de la Gura Portiței, care devine albă-ca-zăpada. E perioada în care înflorește o plantă rară în România, Crambe maritima. Sau, mai neaoș, varza de mare. Crește în tufe pitice, iar florile explodează, multe, albe, creând un spectacol minunat în apropierea mării. Și un cadru excelent pentru ședințe foto și selfie-uri reușite.
În acest an, Crambe maritima a început deja să înflorească acum și e de așteptat ca în următoarele zile spectacolul să fie total. Dacă doriți să-l prindeți, e bine să vă grăbiți: durează – nu trei zile, ca minunile, ci undeva între o săptămână și zece zile.
Spectacol unic pe plaja de la Gura Portiței. E unul dintre puținele locuri din România unde poate fi admirată varza de mare
Această specie este una endemică europeană, cu o distribuție în general limitată la două regiuni de coastă discontinue ale Europei: apare pe coastele Mării Negre ale Bulgariei, României, Turciei și Ucrainei, inclusiv Crimeea, dar este absentă din cea mai mare parte a Mării Mediterane, reaparând din nou din nordul Franței și din Insulele Britanice până la Marea Baltică.
In Peninsula Iberică, Grecia și Italia este înlocuită de specia Crambe hispanica.
Varza de mare-Crambe maritima este o plantă rară în țara noastră. Specia poate fi întâlnită doar pe nisipurile sărate dintre Agigea și Eforie, iar în județul Tulcea la Gura Portiței sau pe grindurile din Deltă.
Delicatesă în meniurile restaurantelor, cultivată și mâncată pentru prima dată în Anglia
Crambe maritima este cultivată în unele țări ca planta ornamentală, dar este și o delicatesă, consumată în restaurantele de tip raw, îndeosebi în Franța și Anglia, țări în care varza de mare și-a câștigat deja un loc favorit în meniuri.
Frunzele tinere pot fi consumate primăvara, acestea având o aromă care amintește de alune și o textură crocantă.
Există dovezi din secolul al XVIII-lea despre localnici de-a lungul unor coaste ale Angliei care săpau și recoltau lăstarii în curs de dezvoltare ca legumă din coroanele rădăcinilor care apar în mod natural la începutul primăverii.
Acest obicei a fost consemnat pentru prima dată de Phillip Miller în Dicționarul grădinarului din 1731 ca fiind practicat printre popoarele indigene din Sussex și a fost semnalat o dată în secolul al XVIII-lea fiind vândut ca hrană la piața din Chichester, în 1753.
John Martyn a fost primul care a publicat câteva note practice despre cultivarea plantei într-o ediție târzie a lucrării lui Miller, dar William Curtis a fost primul care a publicat un tratat despre experimentele sale de cultivare a plantei sub formă de cultură de legume la Londra, în 1799.
Nu mâncați varza de mare de la Gura Portiței, doar admirați-o!
Spectacolul din luna mai de la Gura Portiței este unic în țară. Unele locuri unde planta crește în mod natural au fost invadate de extinderi urbane, de turiști, iar altele sunt greu sau total inaccesibile.
Deși cresc în număr mare în această regiune, plantele sunt protejate de lege. O dată pentru că se află pe teritoriul Rezervației Deltei Dunării, apoi pentru că planta însăși e considerată o specie pe cale de dispariție.
Nu rupeți florile delicate și nu mâncați varza de mare de la Gura Portiței. Planta e comestibilă și plăcută la gust în condiții de cultivare controlată.
Admirați-o și folosiți-o ca pe un cadru perfect pentru fotografii. E o comoară de care vrem să ne bucurăm cu toții încă mulți ani de acum înainte.
Foto și video: Asociația Delta Dunării – 2021