Cum vii dinspre Trei Fântâni, de la nord, dinspre hotel Egreta, de la nord-est, dinspre Kilometrul Zero, din est, sau cobori pe Babadag dinspre sud (dacă astea or fi coordonatele corecte), un miros oarecum îmbietor te ia de nas și te trage înspre Piața Civică a Tulcei. O recunoști după vălătucii de fum care se ridică de acolo de săptămâni. Dacă nu mai fumegă furnalele din vest, să fumege grătarele!
Două evenimente erau anunțate pentru week-end-ul ăsta în Piața Civică: Expo Flora, care se întâmplă, de obicei, în această perioadă a anului, de aproape 15 ani, și Festivalul Mediteranean. Deja exista impresia că o să fie cam înghesuială. Cum împaci, oare, o manifestare de tradiție a orașului, care, de obicei, umplea și colora întreaga Piață Civică, și ditamai „festivalul”. Și mediteranean, pe deasupra?
Dar mirosul ăla nu venea nici de la expo Flora, nici de la „Festival”, ci de la special-guest-starul aproape permanent al Pieței Civice, Chef Sorin Gheorghiță, ale cărui corturi, rulotă și dozatoare sunt prezente în buricul târgului de câteva luni de zile, indiferent de vreme și de întâmplare. Iată, trei evenimente.
Schimbare de perspectivă
Cu doar câțiva ani în urmă, nu mulți, prezența prea deasă a grătarelor în Piața Civică era blamată. Pe drept cuvânt. Existau două afaceri acolo care nu se prea puteau dezvolta din cauză că, una-două, apărea câte o terăsucă temporară cu bere aproape ieftină și mici.
În Tulcea, până și HORECA se împarte nu în funcție de calitatea serviciilor și produselor oferite, ci de simpatiile politice. Există HORECA pesedistă și HORECA penelistă. USR încă n-a apucat să-și facă HORECA lui, AUR cu atât mai puțin.
„Numai pesediștii primesc aprobări să-și întindă grătarele în Piața Civică!”, se clama. „Și, oricum, este urât, barbar, inadecvat!”. Era, da, cel puțin nepotrivit. Nu-i ăla locul. Nu erau, nu, doar pesediști, că primarul nu mai avea partid, iar partidul lui, oricum, fusese oricare altul, însă nu PSD. Dar asta e altă discuție.
Dar, hei, e bine, s-a schimbat conducerea locală. Și s-a schimbat și perspectiva. Nu mai este de prost gust să încingi și să întinzi grătare zi-lumină în Piața Civică. Probabil că vor fi și de 1 iunie. Copilașii noștri vor vrea și ei o bere, nu?
Trebuie că e vreo strategie de promovare
Anul ăsta, toți expozanții cu flori, bulbi, plante decorative, au fost înghesuiți în nici jumătate din spațiul pe care-l aveau la dispoziție în anii trecuți. Meșteșugarii și artizanii locali sau de prin alte părți au fost ascunși, cât mai înghesuit. Era nevoie de loc pentru „food-court”.
Ni se spune, mereu, la nivel local, că anumite lucruri ni se întâmplă, acum, pentru că ele așa se întâmplă peste tot în orașele civilizate ale țării: în Oradea (neapărat în Oradea), Cluj etc. Este un soi de „vă facem o țară ca afară”.
Doar că nu e chiar așa. Este forțat să vorbești despre „ca afară” când tu n-ai trecut de Podul Prieteniei de la Giurgiu sau când, înspre Vest, n-ai avut curaj să treci de bacul spre Galați sau de cel spre Brăila. E un „ca afară” cam limitat.
Nicăieri în lumea asta „ca afară”, civilizată, la care ne raportăm, nimeni nu omoară o chestie de tradiție precum această mică Expo Flora tulceană îngropând-o în mirosuri de mâncare gătită pe plită sau la grătar. E importantă și partea dedicată alimentației publice, desigur, dar ea nu ocupă 60% din spațiul manifestării principale. E ca și cum la un concert ai urca grataragii pe scenă, impunânându-le artiștilor să se descurce.
Tulcea nu este în cea mai bună formă a sa, ca oraș. Faleza este în șantier și, sperăm, vor mai fi șantiere multe, anul ăsta, pe diverse străzi. E un lucru bun, necesar, chiar dacă incomod.
Trebuie să devenim orașul ăla dacă nu turistic, măcar vizitabil. Poate faptul că fumul grătarelor din Piața Civică ce se vede aproape non-stop încă de pe la Cataloi o fi parte a strategiei de atrage a turiștilor.
