Este foarte dimineață, ca de obicei, atunci când scriu acest text. Este mai spre prânz atunci când el va apărea.
Am mai terminat și am programat un text pentru TLgraf.ro
Din seria textelor ușoare, la început, că de aia mă înfig în ele pe la miez de noapte, să fie ceva dimineața, repede. Că mai am de scris un material cu dezastrul logistic din vama de la Isaccea (se prorogă).
Deci hai, că pe ăsta îl rezolv repede, e simplu, au dispărut niște bani prin neîncasare etc.
Mda, tot cinci ore am stat să fiu atent să nu fac vreun calcul greșit (mi se mai întâmplă), să nu, dar să. Între timp, materialul a și apărut.
Altceva mă frământă, însă.
E din ce în ce mai rău.
Din ce în ce mai rău.
Suntem furați pe față, secundă de secundă, ca niciodată în ultimii 32 de ani. Fix ca niciodată.
Se prăbușesc poduri de-abia reabilitate, pe căruțe de bani.
Asta nu se mai întâmplase.
Mor copii din cauza drogurilor, în buricul Bucureștiului, sub ochii tuturor, într-o orgie de denial. Nici asta nu se mai întâmplase.
Acum e: „Hei, e OK, mai moare lumea la manifestări din astea de masă, ce dracu’ vreți?”.
Serios?
Mai moare lumea așa, la un concert?
Mai moare lumea traversând un pod?
În general lumea moare?
Păi unde erați, mânca-v-aș gura, cu înțelepciunea asta pacifistă în 2015? Unde?
Și nu e tot.
Se pișă ăștia pe legi cu o boltă cum n-am mai văzut niciodată. Dar realmente niciodată.
Știți, există o lege care impune blocarea fondului de salarii bugetare din momentul în care datoria publică a țării depășește 50% din PIB. Momentul a fost depășit în ianuarie, februarie și martie, deja. Dar fondul de salarii de la buget continuă să crească, legea nefiind nici prorogată, nici amendată, nici nimic. Practic ea, legea, este în vigoare, dar ei o ignoră total.
Nu este nici prima, nici, probabil, ultima, nici singura.
Acum trei săptămâni, motorina era 8,81 de lei litru, cea mai ieftină pe care am găsit-o. Acum două săptămâni, motorina era 8,88 lei litrul, tot cea mai ieftină. Ieri era 9,09 lei litrul. desigur, cea mai ieftină din drumul meu.
Asta e, e prea mult. Eu pot să renunț la un subiect care solicită deplasare cu mașina. Poate îl rezolv altfel, poate dau niște telefoane, poate ceva. Poate da, poate nu. Oricum nu decontez nicăieri, de ani de zile, că n-am cum.
Dar, nene, oamenii ăia care chiar trebuie să ajungă cu mașina lor, pe banii lor, la un serviciu unde câștigă, probabil, un salariu minim sau puțin peste minim, ăia ce fac? Pentru că există mulți care nu au altă variantă de transport.
Ce fac? Nu se mai duc la serviciu pentru că ajunsul la serviciu a devenit prea scump? Își iau al doilea job, eventual al treilea, ca să poată să plătească motorina/benzina să ajungă și să se întoarcă la/de la primul job?
Pe bune, mă uit în jur și nu înțeleg nimic. Nimic.
Mi se pare că asistăm la o disoluție a ideii nu de stat, ci de societate.
Este halucinant. Practic, întreaga Uniune Europeană încearcă o întoarcere la Evul Mediu economic. Tot ceea ce s-a câștigat în materie de cunoaștere a mecanismelor economice de la revoluția industrială încoace este aruncat la gunoi. Niște suverani, nici aleși și nici ereditari (încă), au ajuns la viziunea economică a despoților de până în secolul XVIII. Se tipăresc bani fără nici o acoperire, se ascunde situația reală și suntem certați că nu mâncăm cozonac atunci când nu mai avem bani de pâine.
După criza din 2008-2012, lumea politică europeană nu vrea să mai audă de austeritate. E treaba ei. Ar fi și a noastră dacă n-am fi complet lipsiți de sânge în instalații. Dar suntem, să nu ne amăgim.
Amestec între pinguini simpatici, dansând la mitinguri, foci bine dresate care bat din palme la fiecare hamsie aruncată de dresor și moluște adormite. Asta suntem, azi, ca societate. Nimic mai mult, dar, slavă Domnului, nici mai puțin.
Relaxați-vă, însă.
Începe „minivacanța de Rusalii”. Nu o ratați! Nu vă uitați la prețuri, nu vă împiedicați de amănunte. Dați cât vi se cere și, mai ales, dați pentru că vi se impune. Televiziunile românești par că asta vor să ne spună, de vreo două-trei săptămâni: „Trebuie să spargeți banii în această minivacanță, sărakilor!”.
Acum, dacă trebuie, trebuie. Realmente n-o să mai fiți oameni dacă nu vă cheltuiți limita de supraviețuire pentru următoarele trei luni ca să vă simțiți bine trei zile în diverse paradisuri.
Dar, știți ce?
Sincer, dar foarte sincer, stați acasă!
Serios. Dacă nu ați plătit deja în avans, dacă mai puteți anula, stați acasă. Nu pune nimeni presiune pe voi, în vreun mod legal. Dacă vedeți știri că nu sunt ocupate încă toate locurile de cazare de Rusalii, nu trebuie să vă simțiți să o faceți voi, să fiți voi ăia care le umplu. Nu vă obligă nimeni să o faceți, nu este o îndatorire înscrisă în Constituție.
Dacă ei nu vor să recunoască faptul că suntem într-o mare belea, haideți să gândim noi, puțin și să ne protejăm. Pentru că nimeni altcineva nu o va face în locul nostru.
Deși, pe de altă parte, de ce să ne reținem această ultimă plăcere?
Să lăsăm lumea să se distreze, să facă din Rusaliile astea ultima masă îmbelșugată a condamnaților la sărăcie pe termen nedeterminat.
Slava!