E târziu în noapte. Liniștea unui cartier de fițe din București este străpunsă de un urlet aproape inuman: „Văleleu, căluțiiii!”. Fătălăul de serviciu năvălește în dormitor, unde Dana Budeanu, transfigurată, comunică la sute de kilometri distanță. „Doamna Dana, sunteți bine? S-a întâmplat ceva?”. „Auuuu, căluțiii! Căluții de la Letea, superbii cai sălbatici, mustangii României…”. „Doamna Dana, iar ați visat urât!”. „Nuuuu, auuu, bieții căluți, mor de sete. Săriți, oameni buni! Să salvăm căluții!”.
În fiecare vară, prin iulie-august, caii de la Letea mor de sete. De atâția ani, pădurea Letea ar trebui să fie plină de scheletele cailor însetați, care n-au mai ajuns la apă din cauza gardului care împrejmuiește o suprafață de 3.000 de hectare. Redacțiile bucureștene nu prea mai au fonduri pentru a-și deplasa reporterii la fața locuri. Televiziunile s-au fript de câteva ori în ultimii 10 ani și nu mai trimit echipe la Letea la fiecare „apel disperat” al localnicilor” sau la fiecare chemare a ONG-urilor sau a lui Kuki Bărbuceanu, legendar „salvator” al cailor de la Letea.
În condițiile astea e mult mai ușor să apară, mai ales în presa scrisă, reportaje făcute din fotoliu sau, după caz, din șezlong, de la sute de kilometri distanță. Reporteri devin „localnicii” care, de fiecare dată, vor să-și păstreze anonimatul. În ajutorul lor sar turiștii fascinați de ideea cailor sălbatici de la Letea, principala atracție a zonei. Așa se ajunge la „măcelărirea” anuală a cailor sălbatici, amenințați, în fiecare vârf de sezon turistic, cu dispariția.
O rezervație, niște cai, un gard, niște afaceri
Letea este cea mai nordică pădure sub-tropicală și are regim de protecție integrală. Foarte multe dintre speciile de animale și plante care se găsesc în pădurea Letea sunt specii protejate, unele chiar pe cale de dispariție.
Caii și vacile, însă, nu fac parte dintre aceste specii.
Caii de la Letea au fost numiți, mai întâi, sălbatici. După ce a trecut primul val de emoție și s-au lămurit lucrurile, căci mulți dintre caii sălbatici aveau proprietari, denumirea s-a schimbat din sălbatici în sălbăticiți. Astăzi, însă, caii de la Letea sunt numiți „cai liberi”. Este, probabil, numele cel mai apropiat de adevăr, chiar dacă, în acest moment, numărul celor născuți în sălbăticie este mult mai mare decât acum un deceniu.
Caii de la Letea, sălbatici, sălbăticiți sau liberi, cum preferați să-i numiți, au generat cel puțin două afaceri bănoase.
Una dintre afaceri este gardul care împrejmuiește aproximativ 3.000 de hectare de pădure.
Acest gard a apărut tocmai din cauza animalelor domestice lăsate libere de către proprietari: vaci, cai, oi. O combinație de turme și oameni hălăduind printr-o zonă strict protejată a Rezervației, și unii și alții în căutarea hranei, au făcut necesară ridicarea acestui gard, pentru a proteja fauna. De ce a fost gardul și o afacere, nu doar o necesitate? Pentru că așa se întâmplă pe. la noi. Despre povestea gardului am mai scris, în Cațavencii.
A doua afacere a zonei o reprezintă chiar caii, transformați în simbol și atracție. E greu să-i aduci pe oameni să vadă copaci, arbuști, dune și ierburi mărunte. Nici măcar modul unic pentru pădurile românești în care se dezvoltă rădăcinile copacilor de la Letea nu este, neapărat, o atracție turistică. Nu prea poți să le prezinți turiștilor această dure care amintește de pădurile de mangrove, când lor le lipsesc referințele, habar n-având ce-s alea mangrovele și cum arată pădurile de mangrove.
Este, însă, destul de lesnicios să-i ademenești pe turiști cu promisiunea cailor sălbatici. Fie că vin de la Sulina, fie că vin direct la Letea, pe apă, turiștii sunt duși înspre pădurea Letea. Dacă au noroc să vadă caii, bine, dacă nu, aia e.
Gardul care nu protejează și adăpătorile momeală
Gardul ar fi trebuit să țină caii, vacile și oile în afara zonei strict protejate a pădurii Letea. Dar, cumva, spre fericirea celor care vând turiștilor pachete cu cai „sălbatici”, foarte mulți cai au rămas în interiorul împrejmuirii. Ar fi putut fi scoși de acolo:? Desigur. Au fost scoși? Nu, pentru că e mai profitabil așa.
Caii sunt captivi, cumva, în zona împrejmuită de gard și pot fi ademeniți la vizionare. Cum? Tocmai prin înființarea unor adăpători, în zonele unde turiștii au acces. tocmai de aceea au fost amenajate două adăpători în apropiere de porțile care permit accesul în zona protejată de gard. Sunt singurele adăpători amenajate, iar scopul este cale: să atragă caii acolo, astfel încât să poată fi văzuți de către turiști.
Dacă ar fi fost scoși caii din zona împrejmuită cu gard, dacă ar fi fost lăsați liberi în afara zonei protejate, ar fi fost mult mai greu de strâns la un loc, s-ar fi dublat prea mult după ei, iar operațiunea de prezentare a „superbelor animale sălbatice” n-ar mai fi fost profitabilă.
Nu mor caii, dar aproape că mor oamenii
În timp ce influențării și unele publicații repetă ritualul anual de bocire pe mormintele imaginare ale cailor sălbatici/sălbăticiți/liberi, viețile turiștilor ademeniți la Letea tocmai pentru a vedea caii sunt puse în pericol zi de zi.
Puteți vedea aici imagini aleatorii cu așa-zisele „mașini de safari” improvizate de către responsabilii localnici. Care nu mai pot de grija cailor, dar n-au nici. cea mai mică problemă să urce oamenii în niște improvizații făcute în ateliere neautorizate, fără omologare RAR, fără ca măcar să fie înmatriculate.
Pe 16 august, doi adulți și doi copii au fost grav răniți în timpul unei astfel de excursii de vizionare a cailor.
Dar problema unui influențăr precum Dana Budeanu o reprezintă autoritățile, care nou atrag caii la poză, nu acești pirați care profită de pe urma naivității turiștilor, punându-le viața în pericol.
Cine a salvat de data asta caii de la Letea?
Este un adevărat război între salvatori. Europa Liberă pretinde că articolul lor a salvat caii de la Letea, însă Dana Budeanu nu este de acord, pretinzând că ea a salvat caii. Ea, cu sprijinul celor de la știripesursepunctro.
Cu aproape o săptămână înainte de a scrie ceva Europa Liberă sau Dana Budeanu, Horia Brenciu postase și el pe Facebook povestea tristă a cailor de la Letea, care mor de sete. Măcar Brenciu fusese la fața locului și făcuse poze cu respectivii cai bând apă din adăpătorile care, conform poveștilor localnicilor anonimizați, erau secate și în acel moment. Deci e posibil ca Brenciu să fi salvat caii, nu Dana Budeanu și nici Europa Liberă.
Nu vom afla niciodată, însă, cine a salvat caii de data asta cu adevărat. Nici măcar Dana Budeanu nu este convinsă că ei sunt realmente bine. Adică, da, crede că-s bine, dar n-are dovezi.
E posibil să se fi salvat singuri, cum fac de atâta vreme, ieșind prin spărturile din gard, pe șest, și bând apă din canale sau din lacuri. Sau, poate, pe 3.000 de hectare mai sunt și alte adăpători, naturale. Poate că animalele din pădurea aia nu sunt, toate, dependente de cele două adăpători turistice.
Pentru amatori, Caii de la Letea pot fi găsiți și la sticlă. Nu e nevoie să mergeți sute de kilometri și să riscați să nu-i vedeți. În definitiv, mic salvatorii lor și nici cei care scriu știri despre iminenta lor dispariție prin însetare n-au făcut-o. Dar îi găsiți la supermarket, îmbuteliați, de la Sarica Niculițel. Albi, roșii și rosé.